XII.

“Te respect si te iubesc ca pe un frate.” Ea nu intelege ca eu nu o iubesc ca pe o sora, si ca chiar vreau asta, ca nu trebuie sa se ascunda ?

-Sam, e sora mea si o iubesc ,dar tin si cu tine, meriti sa fii iubit ! –isi puse Ruby mana pe umarul lui- Poate ca pur si simplu nu e interesata…Nu, nu vreau sa te descurajez sau ceva dar poate ca , cand v-a fi momentul potrivit….

-Dar eu vreau acum ! se smiorcaise Sam, ca un copil de 2 ani.

-Sam…Pe bune acum, lasa drama si hai sa ne apucam de treaba ! rostise ea concentranduse pe hartiile si dosarele din fata ei.

-Poate ca nu vreau sa il gasesc pe Dean ! se asezase acesta pe canapea.

-Esti nebun ?!

Aceasta  lasase dosarul negru sa cada pe podeaua subreda din casa lui Bobby, intorcandu-se spre el furioasa.

-Eu imi dau sufletul aici, si…Si incerc, iar tu nici macar nu vrei sa-l gasesti ? tipase dinnou, mai manioasa.

-Ei  bine poate ca nu vreau, bine ? Pentru ca….-ramase fara vorbe, neinteles si cu capul spre podea.

-Oooo, sfinte Luna , nu vrei sa il gasesti din cauza Bellei,nu-i asa ? Cum am putut sa cred ca nu esti asa ? E fratele tau..

-Da,dar nu pot face nimic in legatura cu asta, nu intelegi ? E mort, face pe mortul, sau ma rog….De cat sa-mi irosesc timpul cu asta-tipase el fara sa respire- Mai bine…

-Mai bine ce ?-il intrerupse ea-Mai bine alergi dupa Bella , ca un catelus ploat ce vrea iubire? Ei bine, dragul meu Sam, poti gasii iubire in fiecare bar ,plin cu fufe ! Poti gasii iubire in fiecare statie de metru, stii exista si fetele alea –aratase ea spre usa- Care asteapta pe cineva exact ca tine !

-Exact ca mine ? Cine ar vrea sa iubeasca un monstru fara sulfet asa ca mine, nu te gandesti putin ? Fetele ala cauta un baiat rau si dragut, care sa faca pe “big boss” si defapt sa fie un tantalau, care le respecta si le trateaza cu respect si adevar. Eu nu sunt tipul ala bine ? Eu sunt…Doar Sammy,fratele mai mic al lui Dean ce a ramas fara suflet iar acum vede fantome idioate, care nu poate traii fara a mintii si care nu sta intr-un oras mai mult de o saptamana deaorece e la vanatoare cu fratele sau ! Orice fata care ar descoperii adevarul despre mine, s-ar ingrozi si ar fugii. Ele vor sa fiu un tip care se da interesant, nu unul care chiar e .-coborase el tonul- Sunt jalnic, pentru ele !

Poate ca era adevarat. Sam nu era Fat Frumos din Padurea Fermecata, dar era mult mai mult de atat. Mereu a vrut sa fie normal, de aceea a plecat de acasa la facultate, a intalnit-o pe Jessica, urma sa fie un avocat de succes si sa aiba o casnice grozava, dar trecutul a venit dupa el. A invatat ca oricat ar inerca sa fuga, odata ce ai inceput sa mergi pe drum, nu te mai poti opri pe margine.

-Sa nu mai vorbesti asa niciodata, Sam! Esti mult mai mult decat atat, nu esti jalnic. Orice fata care stie ce vrea , va fii norocoasa sa se pricopseasca cu tine ! Esti mofturos si uneori copil…Dar esti minunat in propriul tau fel de a fii! Esti mereu precaut si grijuliu, chiar daca uneori esti de neinteles…Mai tarziu vei venii la ea , iti vei cere scuze, stand in pragul usii ei cu un trandafir alb, fiindca nu ii place sa fie mintita…Si, ii  vei spune adevarul, te vei pune in genunchi si ii vei sopti “Iarta-ma te rog, am fost un idiot !” Stiu ca asa vei face. Spuse ea zambind neincetat.

-Tu  ai iesi cu mine  ? soptise el .

-Aaaa…. Nu cred ca eu ma potrivesc tipaarului de “fata normala” ! rostise ea intorcandu-se spre biroul prin de dosare.

-Nu-mi pasa, pentru mine esti normala.-zambise el- Nu stiai ca “normal” pentru mine are un sens complet diferit de normalul cel real ? Pentru mine normal e …..Mult mai mult decat normalul trebuia sa fie vreodata .rase el.

-Zici? Se asejase ea pe scaun.

-Da, da chiar zic ! Deci…? Gesticulase el.

-Sam-rase ea- Binenteles ca da…..Doar nu am tinut tot discurcul ala de ochi frumosi. Adica…Chiar ai ochi frumosi siiiii…..-se oprise ea-Ce tot spun ? rase ea punandu-si mana la tampla.

-E oke, si eu o iau razna cam des. se mutase el mai aproape de ea, cam prea aproape.

Dase dosarele la o parte , aruncandu-le pe podeaua acoperita de o mocheta uzata. Sterse cu mana biroul din lemn de cires, si se asezase in mijlocul biroului,, fara a da importanta mizeriei pe care a cauzat-o.

-Deci ? se uitase el mai atent la ea.


-Niciodata , niciodata ! Crede-ma ai fii surprinsa ! rostise el amuzat.-Tu chiar nu te lasi batut , nu ? zise ea.

large (2)

-Sunt convinsa. Soptise ea.

-Tot nu mi-ai raspuns la intrebare asa  ca iau raspunsul tau ca pe un nu, si merg mai departe.

-Sammy baiete ! Nu  am zis niciodata nu ! se ridicase ea venint spre el.Nu as rata o ocazie ca asta niciodata. Tu.Esti. Bun. De.Scos.La.O.Plimbare.

Acesta se aprorpia de ea din ce in ce mai mult. Isi puse mainile pe soldurile ei tragand-o mai aproapre de el . Ruby ii atinse pieptul cu pieptul sau mediu, ce purta o camasa

 decoltata . Aceasta zambise uitandu-se in ochii lui Sam.

-Dar e furtuna afara. Soptise el.

-Pai atunci cred, ca biroul asta e mult mai confortabil.

Anunțuri

5 gânduri despre “XII.

  1. Wow wow wowww!!! I see what you did here!!! =)))
    Sam si Ruby intr-un birou se f… .ok,am mers cam departe cu vodka,nu?Bine ca m-am oprit la timp :))))
    Da,ai dreptate,nu a fost nici lung dar nici foarte scurt deci esti scutita de pedeapsa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s