III.

 

Cand Ash ii aruncase o privire, acesta spuse instantaneu “De ce plangi?”  . Il durea sa o vada asa, el stia cine e, de ce e instare, ce poate face si ii era mila de ea. Ea nu stia nimic , despre nimic ! Iar el nu o putea ajuta.

-De ce plang? –spuse ea printre suspine – Ini spun eu de ce plang, petru ca nu stiu cine sunt, daca macar exist  sau cum ma cheama ! Nu stiu nimic ! De fiecare data cand mor ma reincarnez intr-un bebelus intr-o noua familie, cu noi parinti si cu un nume nou. Doare stii , sa traiesti tot timpul, sa o iei de la capat mereu, nu e usor ! Tu stii cine esti, de ce esti capabil. Dar mai presus de toate stii cum te cheama !

-Dar si tu stii ! Esti Anne Marie . soptise el.

-Da, sigur ! –izbucnise ea- Sunt si Jannent, Aurora , Chassy…..Tu nu iti dai seama, dar eu da! Eu , eu observ totul si totul ramane aici-aratase ea spre fruntea ei- Totul ramane in memoria mea. Daca ma intrebi cand s-a descoperit America, normal ca stiu, daca ma intrebi ce s-a intamplat in “1264, noiembrie 13 la ora 4  A.M” normal ca stiu ! rase ea isteric printre lacrimi.

-Hei, pe bune ! Stai calma! Ultimul lucru de care ai nevoie e sa te panichiezi. Rostise el.

Stia ca trebuie sa se linisteasca, ca acum…Mai mult ca oricand, avea nevoie de concentrare ! Ca orice alt moment din lume era mai bun decat acesta. Daca statea sa analizeze situatia mai bine, isi dadea seama ca ….Nu era exact asa cum simtea ! Avea posibilitatea sa isi repare greselile , sa se bucure dinnou de viata, sa fie cu totul o alta persoana.

Dar pentru ea totul era o mare minciuna, un calvar, un cosmar pus pe o caseta stricata. Sa tina minte fiecare moment al existentei ei, era o adevarata povara. Simtea nevoie sa se inchida intr-un ospiciu, si de fiecare data sa se trezeasca tot acolo. Ca viata ar fi mult mai simpla daca ar utea uita lucruri. Lucruri oribile.

¬Anne’s P.O.V¬

Atunci cand aud oamenii spunand “ Nu cred ca voi putea uita !” imi vina sa urlu, sa ma torturez singura! Stiu ca sun ca o psihopata, dar poate ca sunt una. Poate ca nu apartin acestei lumi, sunt doar o lunatica ce umbla prin lume !  Ei nu pot uita? Eu , eu nu pot uita.

Intr-un moment al vieti ei vor trece peste, vor avea familii, vor fi fericiti si vor avea pace. Toate astea in timp ce eu inca sunt blocata in timpul de cade asupra mea ca un blestem.In bucla asta tridimensionala , ce a decis sa se razbune pe mine .

Sunt asa de diferita de oameni, normalitatea imi e straina, sufletul meu are o mie de bucati, un puzzle enorm, ce tot se raspandeste. Nu sunt buna la viata, niciodata nu am fost, mereu am crezut ca daca incerc sa uit, voi putea. Mereu am avut speranta, dar gata ! S-a terminat , nu mai pot suporta .  Revoltara , protestul adunat in inima mea  sta la panda. Incearca sa dea navala in lumea reala, sa scape de imaginatia si mintea mea bolnava. Incerca sa evadeze din inchisoarea sufletului meu, iar eu uras asta.  Ma detest pe mine insumi in acest moment. Vreu sa plec, sa nu ma mai intorc in lumea reala !

Imiginatia, fantezia…Totul suna asa de bine pentru mine, prea bine ! Un adevarat taram magic, fara griji, fara durere si regrete !

Totul se opreste, plansul, durerea, tot! Si simt…Chiar simt . Simt ca vreu adevar , dreptate .

-Haide, nu te mai uita la mine ! Mergem sa aflam cum ma cheama sau ce ? rostesc impunatoare si plina de speranta.

¬Ash’ P.O.V¬

Isi schimba starea de sprit la secunta. Era ceva nemaipomenit la ea, era ceva regesc ! Era o simpla fata la prima vedere, dar aparentele mereu inseala ,nu? Nu stiu, pur si simplu simt ca ea e aleasa. Aleasa pentru toata nebunia magnifica ce o asteapta acolo. Pentru gradinile de trandafiri in care te pierzi, pentru palatele de gheata, pentru locurile ce sunt descrise doar in povesti. Pentru o lume magica si plina de splendoare! Pentru a fi regina.

Ea nici nu stie cum o cheama, dar eu da! Stiu ca fiecare litera din numele ei este ales cu grija si scris cu fire de aur pe marea carte a profetiei. Cu toti stim cum o cheama, cu totii putem sa ii sfarsim blestemul , dar trebuie ca ea sa fie instare de asta, sa afle adevarul despre sine! Eu…..Sunt doar un simplu ucenic, un nimeni, dar cu ea…. Totul pare diferit! Simt ca sunt cineva atunci cand ea imi vorbeste . E nebunesc cand de buna la suflet poate fii, cata speranta are, cat de perfecta e ! Atat de perfecta…

-Incotro camarade ? rosteste ea preocupata de harta.

-Nu o sa gasesti nimic pe minunatia aia draga mea ! ii spun eu luindu-i harta din mana .

-Si atunci cum gasim locul pe care il cautam ? se interesa ea oarecum fascinata de vorbele mele.

¬Anne’s P.O.V¬

-Cu asta !

Acesta scoase  o harta veche in forma de romb. Era asa perfecta, scoasa din filmele vechi, asa de….Antica si plina de raspunsuri. In mijlocul acesteia un X  negru zacea indicand spre un loc….Ei bine, nu stiu exact, pentru ca nu puteam distinge literele la cat de sterse erau.

-Cat de “batrana” e harta asta ? intreb fascinata.

-Foarte !  Mai batrana ca tina chiar……Fara suparare ! spune el incet.

-E bine, nu-i nici o problema in a fi batrant ! mintisem eu cu nerusinare, inca fascinata de bucata de hartie.

-Bine, noi suntem aici !

Acesta aratase spre coltul stang al hartei , ultimul punct al destinatiei, primul in cazul nostru. Valea Ielelor. Stai putin….Locul asta nu e in aceasta dimensiune.

7 gânduri despre “III.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s