۝Capitolul VI. Little Silly Girl ۝

Pentru Chloe era ceva dubios, pentru ca nu avuse in viata ei parte de un asemenea incident . Dar merse cu el pana la urma, ce putea face? Putea spune nu ? Daca i-ar fi trantit una ca asta, probabil el se va uita urat la ea si ii va spune “ Haide, nu fi prostuta!” .

Era timida, nu era ceva cu care se mandrea, niciodata nu i-a placut de propria sa persoana. Se considera josnica, ridicola, o umbra pe pamant. Un gol in suflet ce se adancea mereu. Ce se marea in permanenta .

Nu era mandra de ea, nu se putea considera o snoaba bogata, dar nici o fata normala.  Era o “saraca fata bogata” ! Iar in momentul asta simtea ca era intr-un film prost regizat de un acoolic anonim.

Aceasta se urcase in camioneta albasta a lui Nicolas. Nu punea intrebari, nu scotea nici macar un sunet. Statea ca o papusa din portelan in masina murdara si ruginita a acestui baiat.Se uitase  de cateva  ori in ochii lui, dar nestiind ce sa-I zica sau daca sa ii zica ceva.  Se uita in gol, pe geamul  zoit si plin de praf.

-De ce esti asa tacuta? intrerupse el tacerea.

¬Chloe’s P.O.V¬

De ce sunt tacuta , ii spun eu de ce sunt tacuta! Pentru ca ma tine in camioneta asta murdara, plina de praf si plina de caldura. Nici macar nu stiu cine e, de ce vrea sa merg cu el ! Si , pana la urma, de ce am acceptat oare ? Cred ca vroiam doar un loc, ca picioarele mele sa se relaxeze putin.

Asta  e ceea ce ar fi trebuit sa gandesc, daca eram o bogatasa faimoasa, dar nu . Eu doar ii raspund la intrebare, aproape mecanic:

-Fara motiv !

-Toti avem un motiv, stii asta ,nu? Zambise el.

Ce zambet! Pentru un baiat cu o camioneta ruginita….Are un zambet dragut !

-Uite ca eu nu am unul! Da-ma in judecata ! spun eu hotarata.

-Oke ,ok!-rase ridicand o mana in aer-Vezi, nu a fost asa de greu sa vorbesti cu mine !

Nu a fost asa greu sa vorbesc cu el ? Da’ cine se crede el ?! Doar imi misc buzele, si poc! Cuvintele ies .

-Magie, nu? Rostesc eu sarcastic.

-Mhmm. Spuse el virand la dreapta.

-Si ai de gand sa-mi spui unde ma duci, sau  doar ma plimbi tot orasul ?Nu sunt eu o experta, dar cred ca e cam scumpa benzina.Mai ales pentru o camioneta ruginita si albasta cu tendinte de mucegai! Soptisem eu , neavand habar ce indrug.

-Pentru o fata ce se considera timida, ai o gura mare , nu crezi ? Stai linistita, nu sunt genul violatorului in serie, sunt doar un baiat-dragut,zic eu- ce te v-a duce la o plimbare ! Stai linistita, uneori  aparentele inseala ! mi-a trantito el.

Auzi la el, fata timida ! Bine….Poate avea dreptate , ma consideram timida, dar asta doar atunci cand sunt speriata sau ….Deranjata de ceva. Cel putin asa cred. Sunt timida cu toata lumea, chiar si cu prietenii mei, nu vorbesc prea mult cu ei, niciodata nu am facuto.

Singurul care nu ma considera timida si cu care pot fi eu e Northman,batranelul din statia de autobuz. Ala da prieten, e mereu acolo pentru tine , sua pentru mine , pentru ca doar eu il bag in seama, ma asculta mereu . Stiu, suna patetic! Ce e cu nebuna asta, ce tot indruga acolo ?!

-Deci….Aaaaa! Am ajuns ! rostise el calm.

-Unde?! Unde am ajuns? Asta incerc sa te intreb de cand m-am urcat in masina , dar tu m-ai evitat. Iar acum, ca tot suntem aici, imi poti spune unde m-ai adus? Am izbucnit eu .

-Acasa, te-am adus acasa !soptise el.

-Poate la tine acasa, eu nu stau intr-un conac parasit !

Era o casa veche, un palat noregian parasit, cu multe ferestre, 3 etaje, si o usa mare , veche , de lemn.

-Crede-ma ! O sa fie bine ! Lasa-ma sa te ajut . Iti promit ca o sa fi bine ! isi puse el o mana pe umarul meu, intampinandu-ma in conacul familiel Adams.

¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬

 

Intru sfioasa in incaperea cea rece. E la fel de sinistru ca exteriorul. Sobolani si panze de paianjen peste tot. Bine ca nu sunt ingretosata de astfel de lucruri.

Nu pun intrebati, doar il urmez tacuta !Stiu  ca o singura litera in tacerea asta de diamant ar cutremura toata incaperea . Stiu ca nu mai am cum sa dau innapoi si ca oricat as incerca acum…Nu mai am unde sa fug. Sunt incoltita de paianjeni, sobolani si o specie ciudata de ciupacabra ce ma priveste  de la capatul scarilor. Ochii ei imensi sugereaza curiozitatea ce o are in inima, curiozitatea de a ma descoperii bucata cu bucata, intrand in cele mai adanci secrete ale mele . Nu-mi place ! Simt un sentiment de neliniste in preajma acelei statuete, asa ca imi mut privirea instantaneu spre podeau prina de crapaturi. Daca nu ar fi pamant dedesupt, as fi tentata sa tip de spaima!

Dar ma linistesc in drum spre etaj. Aici totul parca e mai bine! Senzatia de raacoare dispare, iar maimutica ciudata este lasata in urma , intunericul bezna si podaua crapata sunt inlocuite de o marmura luminoasa, de lumini  puternice si statui grecesti . Ca si cum conacul familiei Adams intrase in pamant.

In locul lui acum era un castel luminos, si iti puteai da seama de la prima vedere ca in el traieste  cineva foarte bogat , cu gusturi rafinate si pretentioase. De preferabil cineva singur, ce nu prea da pe acasa deoarece curatenia era la ea acasa. Doar pe ici-colo se mai zarea o urma subtire de praf ce poposea pe statuietele de un alb imaculat.

Casc gura si maresc ochii ca o provinciala ce se afla prima data intr-un mall. E de prost gust , dar nu ma pot abtine ! Diferentele sunt imense si niciodata, dar niciodata nu m-as fi asteptat sa gasesc  asa ceva intr-un loc care…Pe dinafara exprima desgust, neglijenta si depravare. Care la parteer e scos manusa dintr-un film de groaza.

Nicolas imi arunca o privire triumfatuoare, ca si cum ar vrea sa-mi spuna “ Nu e asa rau pe cat credeai nu?”. Dar eu nu il observ, nici macar nu-mi permit sa ma uit la el , in timp ce as putea vedea minunatiile de la acel etaj, nici nu consider ca el ar fi mai important decat ce vad . Dar intr-un final, dupa ce ma lasa sa memorez totul, sparge tacerea inconfortabila-care era destul de confortabila  odata ce am ajuns la primul etaj- si spune :

-Stiu ca iti place ceea ce vezi, dar cineva vrea sa discute cu tine ! ma privise el amuzat.

Si iata cum totata fericirea din corpul meu se evaporase. Cine e acest cineva? Si , daca acest cineva e proprietarul acestei care, cat de “snob” e , de cat prost gust da dovada incat sa ma tarasca pana aici ?

E ceea ce as fi trebuit sa gandesc. Dar nu ! Doar il urmez tacuta si curioasa sa vad cine e acest misterios ce vrea sa discute o discutie amicala-spre eu- cu mine .

Intru sfioasa intr-o incapere office  slab luminata ce contine doar un birou mare, 3  scaune si o biblioteca destul de mare . Nu pot  deslusi fata barbatului-caci de asta imi dau seama- ce sta la birou, uitandu-se fix spre mine . Imi dau seama ca nu ar trebuii sa ma uit in ochii lui, dar sunt prea curioasa sa vad cine este.

Dar l-am studiat mai bine , iar din amintiri mi-am dat seama cine e. Domnul prezentabil la costum.

-Buna, Chloe ! rostise  acesta plin de satisfactie.

Anunțuri

3 gânduri despre “۝Capitolul VI. Little Silly Girl ۝

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s